|
Giufà e la
ventri
lavata
Ora la matri di
Giufà 'n vidennu ca cu stu figgiìiu 'un cci putía arrèggiri, lu misi pi picciottu di
Tavirnaru.
Giufà si pigghiò la ventri e iju a ripa di mari. Lava, lava; ddoppu
aviri lavtu 'na matinata, dissi:
Nta stu, mentri s'adduna d'un bastimentu chi stava partennu; nesci un
muccaturi, e si metti a li marinara, e a chiamalli:
Lu capitanu si nn'adduna e dissi: Scinni 'n terra, e va nni Giufà. - Ora chi cc'è? - Vassia mi dici: E' bona lavata sta ventri? Lu capitanu unu era e centu si fici; afferra un pezzu di lignu e cci li sunau boni boni.
Giufà chiancennu cci dissi: - Ha' a diri, cci arrispunìu lu capitanu: - Signuri, facitili curriri. E accussì nn'accanzamu lu tempu ch'àmu persu
Giufà cu li spaddi beddi càudi, si pigghia la
ventri e sferra pi 'na campagna, dicennu sempri:
'Ncontra a un cacciaturi ca tinia di fittu du'
cunigghia. 'Ncugna Giufà: Li cunigghia scapparu. - Ah! Figghiu di scarana! macari tu mi nn'ha' a fari ? - cci dici Iu cacciaturi, e cci chianta di manu a culazzati di scupetta.
Giufà chiancennu chiancennu cci dici: - Comu ha' a diri ? - Signuri facitili ocidiri!
Giufà si pigghia la ventri e java ripitennu zoccu avía ai diri. Scontra, e scontra a dui chi si sciarriavanu.
Dici
Giufà: - Ah 'nfamuni! puru tu attizzi! dicinu chisti dui; e lassanu di sciarriàrìsi e chiantanu di manu a Giufà.
Poviru Giufà arristau cu la scuma a la vucca, e 'un
putia cchiù parrari. Ddoppu un pizzuddu, dici sugghiuzziannu: - Comu ha' a diri ? cci arrispunninu iddi; ha' a diri: - Signuri, facitili spàrtiri! 'Nca, Signuri, facitili spàrtiri, accuminzò a diri Giufà; Signuri, facitili spàrtiri. E java caminannu cu la ventri 'mmanu e sempri dicennu la stissa canzuna.
Caminannu caminannu, a cui 'ncontra? a du' picciotti
ca niscìanu di la Chiesa maritati allura allura; comu sentinu:
Giufà 'un ni putennu cchiù si jittò pi mottu. Li
parenti di li ziti 'ncugnaru pi vidiri si Giufà era mortu o vivu. Ddoppu un pizzuddu
Giufà arrivinni e si susiu. Cci dìcinu li genti: - E comu cci avia a diri ? , cci addumanna Giufà. - Cci avìvi a diri: - Signuri, facitili ridiri! Sígnuri , facitili ridiri!
Giufà si pigghiò la ventri e si nni turnò a la
taverna. Passannu di 'na strata, cc'era 'nta 'na casa un mortu cu lì cannili pi davanti,
e li parenti chi chiancìanu a chiantu ruttu. Comu sentinu diri a Giufà: Allura vitti Giufà ca lu megghiu era di zittìrisi e curriri a la taverna. Lu tavirnaru comu lu vitti cci detti lu restu, ca l'avía mannatu cu la matinata, e s'arricugghiu 'n versu vintitrì uri; e poi cci detti la coffa.
|
Palermo
|